Cerere pentru Înregistrarea (oficierea) căsătoriei la misiunea diplomatică/ oficiul consular

a) Documente necesare în vederea oficierii căsătoriei la consulat, în cazul în care viitorii soţi sunt cetăţeni români:

  • declaraţia de căsătorie (se eliberează la consulat);
  • dovada domiciliului sau a reşedinţei în circumscripţia consulară a misiunii diplomatice/oficiului consular (cel puţin a unuia dintre viitorii soţi);
  • documentele prin care se face dovada identităţii viitorilor soţi (carte de identitate sau paşaport), în original, aflate în termen de valabilitate atât la data depunerii declaraţiei, cât şi la data oficierii căsătoriei;
  • documentele prin care se face dovada identităţii celor doi martori (carte de identitate sau paşaport), în original, aflate în termen de valabilitate;
  • certificatele de naştere, în original;
  • certificatele medicale privind starea sănătăţii (certificate prenupţiale):

Certificatele medicale emise de instituţii medicale din străinătate trebuie să conţină toate rubricile şi să fie însoţite de traducerea legalizată în limba română. Acestea sunt valabile 14 zile de la data emiterii, trebuie să fie valabile la data căsătoriei şi să cuprindă menţiunea expresă că persoana se poate căsători.

Notă:

Certificatele prenupţiale eliberate în străinătate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961 se apostilează.

Certificatele prenupţiale eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare/ apostilare.

Documentele care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) sau b) se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 1.093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Din documentul medical străin trebuie să reiasă că persoana este aptă să încheie o căsătorie. 

Certificatele prenupţiale eliberate în străinătate trebuie, în mod obligatoriu traduse în limba română. Dacă traducerea este efectuată la un traducător pe plan local şi este legalizată de notarul public din statul respectiv, aceasta trebuie apostilată sau supralegalizată. Traducerea este scutită de orice altă formalitate de supralegalizare/apostilare dacă este efectuată de un traducător autorizat din unul din statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară;

  • dacă unul dintre viitorii soţi sau ambii a/au avut o căsătorie anterioară care a fost desfăcută în Românie prin divorţ sau a încetat prin decesul celuilalt soţ/soţie, la declaraţia de căsătorie se vor prezenta şi documentele justificative în original (după caz, sentinţa de divorţ/certificatul de divorţ/certificat de deces/certificatul de naştere sau de căsătorie cu menţiune). Dacă cetăţeanul român a divorţat în străinătate sau căsătoria a încetat prin decesul celuilalt soţ/soţie în străinătate, în mod obligatoriu va trebui să prezinte certificatul de naştere sau de căsătorie cu această menţiune înscrisă de autorităţile competente din România;
  • declaraţie autentificată din partea soţilor cu privire la legea aplicabilă regimului matrimonial

În cazul în care soţii optează pentru regimul matrimonial separaţie de bunuri sau comunitate convenţională, este obligatorie prezentarea, în original, a convenţiei autentificate la un notar public din România. 

b) Documente necesare în vederea oficierii căsătoriei la consulat, în cazul în care unul dintre viitorii soţi este cetăţean român şi celălalt este cetăţean străin:

  • declaraţia de căsătorie;
  • dovada domiciliului sau a reşedinţei cetăţeanului român în circumscripţia consulară a misiunii diplomatice/oficiului consular;
  • documentele prin care se face dovada identităţii viitorilor soţi (carte de identitate sau paşaport), în original, aflate în termen de valabilitate atât la data depunerii declaraţiei, cât şi la data oficierii căsătoriei;
  • documentele prin care se face dovada identităţii celor doi martori (carte de identitate sau paşaport), în original, aflate în termen de valabilitate;
  • certificatul de naştere al cetăţeanului român, în original;
  • certificatul de naştere al cetăţeanului străin, în original, şi traducere legalizată în limba română.

Certificatul de naştere străin trebuie supralegalizat/apostilat sau, în funcţie de statul emitent, poate fi scutit de orice formă de legalizare. Dacă traducerea este efectuată la un traducător pe plan local şi este legalizată de notarul public din statul respectiv, aceasta trebuie apostilată sau supralegalizată. Traducerea este scutită de orice altă formalitate de supralegalizare/apostilare dacă este efectuată de un traducător autorizat din unul din statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară, dacă prin dispoziţiile acestora se prevede astfel. 

Extrasul de naştere multilingv eliberat în baza Convenţiei nr. 16 a Comisiei Internaţionale de Stare Civilă  referitoare la eliberarea extraselor multilingve ale actelor de stare civilă, semnată la Viena la  8 septembrie 1976, este scutit de traducere şi legalizare (Formular A-CIEC).

  • certificatele medicale privind starea sănătăţii (certificate prenupţiale):

Certificatele medicale emise de instituţii medicale din străinătate trebuie să conţină toate rubricile şi să fie însoţite de traducerea legalizată în limba română. Acestea sunt valabile 14 zile de la data emiterii şi trebuie să cuprindă menţiunea expresă că persoana se poate căsători.

Notă:

Certificatele prenupţiale eliberate în străinătate de instituţii ale statelor semnatare ale Convenţiei de la Haga din 5 octombrie 1961 se apostilează.

Certificatele prenupţiale eliberate de statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară sunt scutite de supralegalizare/ apostilare, dacă prin dispoziţiile acestora se prevede astfel.

Documentele care nu se regăsesc în una dintre situaţiile prevăzute la lit. a) sau b) se supralegalizează, în conformitate cu prevederile art. 1.093 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Din documentul medical străin trebuie să reiasă că persoana este aptă să încheie o căsătorie. 

Certificatele prenupţiale eliberate în străinătate trebuie, în mod obligatoriu traduse în limba română. Dacă traducerea este efectuată la un traducător pe plan local şi este legalizată de notarul public din statul respectiv, aceasta trebuie apostilată sau supralegalizată. Traducerea este scutită de orice altă formalitate de supralegalizare/apostilare dacă este efectuată de un traducător autorizat din unul din statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară, dacă prin dispoziţiile acestora se prevede astfel;

  • dacă viitorul soţ, cetăţean român, a avut o căsătorie anterioară care a fost desfăcută în România prin divorţ sau a încetat prin decesul celuilalt soţ/soţie, la declaraţia de căsătorie se vor prezenta şi documentele justificative în original (după caz, sentinţa de divorţ/certificatul de deces/certificatul de naştere sau de căsătorie cu menţiune). Dacă cetăţeanul român a divorţat în străinătate sau căsătoria a încetat prin decesul celuilalt soţ/soţie în străinătate, în mod obligatoriu va trebui să prezinte certificatul de naştere sau de căsătorie cu această menţiune înscrisă de autorităţile competente din România.
  • dacă viitorul soţ, cetăţean străin, a avut o căsătorie anterioară care a fost desfăcută prin divorţ sau a încetat prin decesul celuilalt soţ/soţie, la declaraţia de căsătorie se vor anexa şi documentele justificative în original şi traducere legalizată (sentinţa de divorţ/certificat de deces). Documentele străine trebuie supralegalizate/apostilate sau, în funcţie de statul emitent, pot fi scutite de orice formă de legalizare. Dacă traducerea documentelor este efectuată la un traducător pe plan local şi este legalizată de notarul public din statul respectiv, aceasta trebuie apostilată sau supralegalizată. Traducerea este scutită de orice altă formalitate de supralegalizare/apostilare dacă este efectuată de un traducător autorizat din unul din statele cu care România a încheiat tratate/convenţii/acorduri de asistenţă judiciară, dacă prin dispoziţiile acestora se prevede astfel;
  • declaraţie autentificată din partea soţilor cu privire la legea aplicabilă regimului matrimonial.

În cazul în care soţii optează pentru regimul matrimonial separaţie de bunuri sau comunitate convenţională, este obligatorie prezentarea, în original, a convenţiei autentificată la un notar public din România. 

  • în cazul în care soţul, cetăţean străin, are cetăţenia sau provine dintr-un stat a cărui legislaţie permite poligamia[1], acesta va da o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte că nu este căsătorit în acelaşi timp cu o altă persoană. Este avută în vedere o altă căsătorie valabilă din punct de vedere juridic, în conformitate cu legislaţia civilă din statul de cetăţenie/provenienţă. Măsura se întemeiază pe dispoziţiile legale în materie penală, care incriminează şi pedepsesc ca atare bigamia/poligamia, precum şi pe prevederile art. 273 din Codul Civil, conform cărora „este interzisă încheierea unei noi căsătorii de către persoana care este căsătorită”;
  • declaraţia autentificată din care să rezulte că soţul cetăţean străin nu cunoaşte niciun motiv de natură legală care să împiedice încheierea căsătoriei în faţa autorităţilor române competente;
  • document eliberat de misiunea diplomatică sau oficiul consular a/al statului de cetăţenie al viitorului soţ, cetăţean străin, din care rezultă că acesta îndeplineşte condiţiile de fond cerute de legea sa naţională şi că nu există impedimente pentru încheierea căsătoriei la sediul misiunii diplomatice/oficiului consular a/al României.

Documentele viitorului soţ, cetăţean străin, trebuie să fie eliberate de autorităţile competente ale statului de cetăţenie şi datate recent (maximum trei luni de la emitere) sau pot avea prevăzut, în conţinut, un alt termen de valabilitate, pentru cetăţenii statelor cu care România a încheiat tratate, convenţii sau acorduri de asistenţă juridică în materie civilă ori de dreptul familiei.

Dacă cetăţeanul străin nu este cunoscător al limbii române, este obligatorie prezenţa unui traducător autorizat în ziua oficierii căsătoriei la misiunea diplomatică sau la oficiul consular, încheiindu-se în acest sens un proces-verbal.

De asemenea, la încheierea căsătoriei între un cetăţean român şi un cetăţean străin, dacă acesta nu cunoaşte limba română, precum şi în cazul în care unul sau ambii viitori soţi au handicap auditiv sau surdocecitate, se va folosi interpret autorizat sau, după caz, interpret autorizat al limbajului mimico-gestual şi al limbajului specific persoanelor cu surdocecitate, încheindu-se în acest sens un proces-verbal.


[1] Potrivit informaţiilor primite din partea misiunilor diplomatice ale României din străinătate următoarele state permit bigamia/poligamia: Afganistan, Africa de Sud, Algeria, Arabia Saudită, Bahrain, Bangladesh, Bhutan, Brunei Darussalam, Burkina Faso, Camerun, Ciad, Republica Centrafricană, Republica Congo (Brazzaville), Djibouti,  Egipt, Emiratele Arabe Unite, Filipine, Gabon, Gambia, Republica Guineea, Iordania, India,  Indonezia, Insulele Solomon, Iran, Irak, Kuweit, Liban, Libia, Kenya, Maldive, Mali, Malaezia, Mauritania,  Maroc, Myanmar,  Niger, Nigeria,  Oman,  Pakistan,  Qatar,  São Tomé și Príncipe, Senegal, Siria, Singapore, Somalia, Sri Lanka,  Sudan, Sudanul de Sud,  Swaziland, Togo, Tanzania, Uganda, Zambia, Zimbabwe şi Yemen.


Pentru a vă informa cu privire la informațiile specifice unei țări/unui Consulat, selectați țara / consulatul :
Solicitaţi serviciu